România trece la ora oficială de iarnă, ora Europei Orientale, în noaptea de sâmbătă (29 octombrie) spre duminică (30 octombrie). Ceasurile se dau înapoi, ora 4 devenind ora 3.
În ultima duminică din luna octombrie se încheie orarul de vară, care debutează în ultima duminică a lunii martie, şi se revine la Timpul Legal Român, când diferenţa faţă de timpul universal (GMT) este din nou de 2 ore.
Ora oficială a unei ţări este ora de iarnă. Ora de vară este ora legală adoptată de unele ţări sau un teritorii pe timpul unei părţi a anului. Ora de vară este de obicei cu o oră înaintea orei oficiale standard.
Acest sistem are ca scop "economisirea" luminii Soarelui. În lunile de vară, ora este dată înainte pentru ca principalele activităţi umane să se desfăşoare cât mai mult posibil pe lumină naturală; în acest fel se economiseşte energia electrică necesară iluminatului.
În România ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în 1932. Până în 1939 ora de vară a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie (în 1932: 22 mai), ora 00:00 şi prima duminică din octombrie, ora 01:00 (ore locale). Între 1 aprilie 1940, ora 00:00, şi 2 noiembrie 1942, ora 03:00, ora de vară a fost în vigoare permanent în România. Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată.
Ora de vară a fost reintrodusă în România începând cu 1979 iar până la alinierea la standardele europene s-au aplicat două reguli pentru ora de vară:
1979 - 1983: prima duminică din aprilie, ora 00:00 - ultima duminică din septembrie, ora 01:00 (cu excepţia anului 1979, când ora de vară a început pe 27 mai);
1984 - 1996: ultima duminică din martie, ora 00:00 - ultima duminică din septembrie, ora 01:00.