S-a stins din viaţă Emerich Robicsek, cel mai longeviv fotoreporter din istoria României. Robocsek, cum îl alintam mereu când ne întâlneam a fost nu numai un om deosebit, de la care am învăţat cum să fii reporter prin satele Banatului. Nu există localitate în judeţul Timiş în care să nu-l cunoască cineva. Ştiu sigur, pentru că am fost cu el aproape peste tot. Odată cu el, Emerich Robicsek, cred că a dispărut şi perioada romantică a fotografiei. Poate şi pentru că a început să facă fotografii pe vremea celui de-al doilea război mondial. Nu am văzut-o niciodată, dar mi-a spus, nu o singură dată, că are fotografie şi cu regele, de pe vremea când acesta era rege cu acte în regulă.
Emerich Robicsek s-a născut la 26 februarie 1922 la Bocşa, tatăl său fiind măcelar, iar mama casnică. La patru ani s-a mutat împreună cu părinţii la Timişoara. La 16 ani a intrat ca ucenic în atelierele foto ale vremii (meşteri fiindu-i Dörner, Reiter sau Ficzai), spune Renaşterea bănăţeană,acolo unde fotoreporterul a lucrat vreme îndelungată.
Robicsek a fost, înainte de toate, un autodidact în arta fotografică. În 1946 a fost angajat ca fotoreporter la ziarul "Luptătorul bănăţean", apoi la succesoarele acestuia, "Drapelul roşu" şi "Renaşterea bănăţeană".
Timp de 45 de ani a fost angajat, dar şi-a continuat munca şi după pensionare, astfel încât cariera sa de fotograf de presă a atins aproape şase decenii.
În anul 1996, ca o recunoaştere a talentului şi dăruirii sale în meserie, Asociaţia Presei Timişorene a instituit Premiul „Emeric Robicsek” pentru fotografia de presă, iar, ulterior, Primăria Municipiului Timişoara l-a distins cu Diploma de Excelenţă.